Răspunsuri complete la interviul CSÎD cu Madalina Drăgoi

CSÎD: Care sunt primele semne si simptome care fac necesar vizita la medic ?

Dr. Iulia-Mira Milea-Cârmaciu: Există mai multe categorii de persoane, unele mai intensive și mai spontane, altele mai timide și mai rezervate. O parte simt că au totul sub control, altora le e foarte greu să își organizeze viața și să efectueze sarcini. Mulți sunt nerăbdători și le e foarte greu să își înțeleagă propriile reacții și emoții. Autocontrolul și comportamentul sunt foarte importante pentru a putea funcționa împreună, unii cu ceilalți, atât la serviciu precum și în viață de familie. Disfuncția autocontrolului poate da probleme în viața de zi cu zi, iar reacțiile celor din jur pot induce o stare de disconfort. Aceasta poate crea senzația că nu suntem acceptați sau înțeleși de societate.

Simptomatologia ADHD este prezentă încă din copilărie. Dacă aceată tulburare nu este diagnosticată și tratată, în multe cazuri persistă în timp . Astfel problemele cu direcționarea atenției, reglarea nivelului de activitate și controlul impulsurilor pot periclita funcționalitatea pe diferite planuri – social, familial, precum și la locul de muncă, ducând la necesitatea consultului de către un medic specialist.

ADHD la adulți poate arăta diferit față de manifestarea bolii la copil. Personalitatea și situația socială influențează gradul de funcționalitate pentru fiecare pacient. Datorită prezenței simptomatologiei încă din copilărie, este posibil ca mulți adulți să fi găsit deja strategii de adaptare pentru a face față  diferitelor situații. ADHD poate fi un atu în anumite situații. Dar este o dizabilitate care poate face dificilă abordarea multor sarcini din viața de zi cu zi. Deoarece tulburarea este ereditară, mulți părinți își descoperă propriile dificultăți odată cu diagnosticarea propriilor copii.

Probleme date de ADHD pot apărea la locul de muncă: greșeli frecvente, dificultăți de concentrare asupra sarcinilor și greutatea de a asculta activ alți oameni. Sarcinile și obligațiile nu sunt terminate la timp. Există dificultăți în menținerea ordinii și, de obicei, se evită sarcinile care necesită efort mental. Lucrurile se pot pierde ușor, atenția este distrasă cu ușurință și se pot uita lucruri importante, precum plătitul facturilor. Aceste dificultăți pot fi interpretate de oamenii din jur ca o lipsa de voință sau de motivație. De fapt, dificultățile de concentrare stau la baza acestor comportamente. Acest lucru fac dificile concentrarea asupra elementelor esențiale, menținerea atenției asupra lucrurilor percepute ca plictisitoare și direcționarea atenției într-un mod flexibil.

Ca adult, hiperactivitatea poate însemna dificultatea de a sta liniștit pentru perioade lungi de timp, având o senzație de neliniște și de plictiseală. Dificultățile în controlul reacțiilor, precum vorbitul mult și întreruperea altor persoane în conversație, impulsivitatea excesivă, pot avea consecințe nedorite.

CSÎD: Cum se diagnostichează ADHD la adult ?

Dr. Iulia-Mira Milea-Cârmaciu: Diagnosticarea ADHD la adult este complexă. Testele de screening standard, concepute de Harvard College și recomandate de Organizația Mondială a Sănătății, pot ajuta inițial și orientativ în consultul psihiatric general, neavând valoare diagnostică.

Un factor cheie în stabilirea diagnosticului tulburării ADHD la adult este prezența simptomatologiei specifice încă din copilărie . Persistența în timp a funcționalității reduse pe mai multe planuri, datorată dificultăților de concentrare și/sau hiperactivitate-impulsivitate este obligatoriu de a fi evaluată, de obicei prin interviuri luate aparținătorilor. Fară existența acestor elemente în copilărie, nu se poate diagnostica ADHD la adult. De aceea evaluarea neuropsihologică, amănunțită, în timpul căreia se testează funcțiile cognitive, de atenție, precum și alte teste caracteristice ADHD, precum DIVA, este adesea acompaniată și de prezența unui aparținător care poate confirma existența simptomatologiei în copilărie.

Pe de alta parte, ADHD poate coexista cu multiple alte tulburări din sfera psihiatriei, precum depresia, anxietatea, boala bipolară, abuzul de substanțe, tulburările de personalitate și de spectru autist. De aceea efectuarea diagnosticului diferențial este necesară, tocmai din cauză că pot exista anumite elemente similare cu ADHD, date de alte cauze psihiatrice.

Existența anumitor cauze somatice, precum boala de tiroidă, abuzul de substanțe, anemia, epilepsia necontrolată etc., pot mima până la un anumit nivel simptomatologia ADHD. De aceea este necesară investigarea și excluderea cauzelor somatice.

Diagnosticul se poate pune după ce toate aceste evaluări au fost parcurse, recomandandu-se apoi tratamentul.

CSÎD: Ce tratament si terapii sunt indicate pt adultii cu ADHD ?

Dr. Iulia-Mira Milea-Cârmaciu: Tratamentul ADHD este farmacologic și psihoterapeutic.

În funcție de gradul de afectare al funcționalității persoanei, se poate recomanda medicația, care facilitează și stimulează creșterea nivelului de neurotransmițători (Noradrenalină și Dopamină), în creier. În acest moment, în Romania, se poate recomanda atomoxetina, substanță care are ca principal menicanism de acțiune inhibarea transportorilor presinaptici de noradrenalină, ceea ce duce la diminuarea simptomatologiei. Substanța aceasta nu are potențial risc de abuz și nu provoacă dependență.

O a doua categorie de stimulante centrale, existentă în Romania, este metilfenidatul, care are ca mecanism de acțiune blocarea recaptării de Noradrenalină și Dopamină în neuronul presinaptic, crescând eliberarea acestor neurotransmitatori intrasinaptic. Aceasta substanță poate da dependență și are potențial risc de abuz. Consumul excesiv de alcool sau consumul de stupefinate sunt contraindicații  absolute pentru tratamentul cu stimulante centrale. Reacții adverse importante pot fi cardiovsculare, creșterea tensiunii arteriale și a pulsului fiind foarte des întâlnite. De aceea este importantă excluderea unei boli cardiovasculare grave încă dinaintea începerii tratamentului, precum și controlul tensiunii arteriale și a pulsului după introducerea acestuia. Lipsa poftei de mâncare precum și tulburările de somn, pot fi alte reacții adverse des întâlnite.

În alte tari mai există și alte substanțe recomandate în tratamentul ADHD, precum lisdexamfetamina, dexamfetamina, guanfancinul sau bupropionul.

Psihoterpia necesară tratării ADHD are la bază terapia cognitiv-comportamentală, având multiple elemente practice, sfaturi și îndrumări pentru simplificarea rutinelor zilnice.

CSÎD: Ce se întamplă în cazul pacienților adulți care nu sunt diagnosticați și/sau nu urmează un tratament ?

Dr. Iulia-Mira Milea-Cârmaciu: Un procent mare de copii cu ADHD dezvoltă mecanisme de coping și, în timp, simptomatologia regresează foarte mult. 50-60% dintre ei însă, pot prezenta în continuare simptome, o parte necesitând medicație pentru a funcționa optim. Nu de puține ori însă, diagnosticul este pus târziu, în penitenciar sau instituții similare. Conform studiilor din Suedia, între 10-40% dintre deținuți au deja sau sunt diagnosticați cu ADHD. Performanțele școlare scăzute, dificultățile de adaptare, impulsivitatea și hiperactivitatea pot fi factori de risc în alegerea unui stil de viață nesănătos sau chiar periculos ce favorizează apartenența la găști, apariția sarcinii la adolescente, a bolilor cu trasmitere sexuală, abuzul de substanțe și chiar probleme cu justiția. Pe de altă parte, o altă categorie ce a dezvoltat anumite mecanisme de coping pe parcursul vieții, poate avea probleme de performanța la locul de muncă, probleme în familie din cauza uitării, greșelilor recurente, situații ce nu de puține ori, pot duce la burnout.


0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.