Ați avut încă din copilărie probleme de concentrare, memorie, impulsivitate și agitație sau probleme în a vă regla nivelul de activitate?

Dacă credeți că problemele Dvs. de zi cu zi ar fi datorate unei tulburări neuropsihiatrice precum ADHD, completați formularul de screening și contactați Miratek Medical pentru o evaluare neuropsihiatrică.

ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate), se manifestă încă din copilărie prin deficit de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate, având trei subtipuri: combinat, hiperactivitate-impulsivitate și predominant deficit de atenție (ADD).

O mare parte a simptomatologiei poate fi prezența și la vârsta adultă, prevalența ADHD la adulți fiind de 2,5-5%.

Hiperactivitatea-impulsivitatea pot regresa la adult, iar simptomatologia se poate transforma în timp: hiperactivitatea în senzație de agitație internă, disconfort, deficitul de atenție în dificultatea de a-și îndeplini sarcinile și obligațiile.

Cauzele ADHD

Conform ultimelor studii în domeniu, cauzele ADHD par a fi cauze biologice, factorii genetici jucând un rol foarte important, de unde și incidența crescută a simptomatologiei în familie. 

Cauzele ADHD pot fi definite prin urmatoarele teorii: teoria disfuncției în rețeaua neuronală fronto-striatală și mezo-corticală ce duce la un deficit cognitiv, teoria disfuncției în sistemul dopaminergic mezolimbic, a sistemului de recompensă, ce se manifesta printr-o activitate redusă în timpul anticipării recompensei, teoria volumului cortical redus in lobul frontal (stg prefrontal,stg premotor, stg orbitofrontal, stg cortex motor primar si drept cortex motor suplimentar), ce duce la o rată crescută de hiperactivitate-impulsivitate.

În mod normal, o eliberare optimă de noradrenalină și dopamină ar modula funcția corticală (cortexul prefrontal), iar atenția și comportamentul nu ar fi afectate. În cazul ADHD însă, apare un dezechilibru între sistemele noradrenergice și dopaminergice, ce duce la o eliberare scăzută de dopamină și noradrenalină.

Comorbiditățile posibil întâlnite în paralel cu ADHD, precum: Tulburarea de spectru autist, Tulburarea anxioasă, Tulburarea depresivă, Boala bipolară, Tulburarea obsesiv-compulsivă, Tulburări de alimentatie, Tulburări de personalitate, Abuzul de substanțe, Tulburări impulsiv-comportamentale, trebuie diagnosticate, iar tratamentul adaptat în funcție de acestea.

https://www.coliquio.de/wissen/psychiatrie-kompakt-100

Tratamentul ADHD constă în tratament farmacologic și/sau psihoterapie. Stimulantele, precum metilfenidatul, cresc eliberarea de neurotransmițători în diferite zone ale creierului (noradrenalina și dopamina), iar non-stimulantele precum atomoxetina, bupropionul, au risc de abuz scăzut, stimulând eliberarea de noradrenalina și dopamină doar dintr-o anumită zonă a creierului. Psihoterapia are la bază teoria cognitiv-comportamentală, ce s-a demostrat a fi foarte eficientă în ADHD.

Evaluarea neuropsihiatrică constă în următorii pași: consult psihiatric general, parametrii vitali (tensiune arterială, puls, în anumite cazuri fiind necesar consultul cardiologic), analize de sânge și urină pentru excluderea comorbiditaților somatice, consumul excesiv de alcool sau al consumului droguri, evaluare psihologică, stabilirea diagnosticului și a tratamentului.


0 Comments

Leave a Reply

Avatar placeholder

Your email address will not be published.